PUSTIU..

       E atat de tacut ..de pustiu,pana si marea simte singuratatea pestilor..nelinistea dinlauntrul valurilor..TE STRIGA!...in fiecare colt al malului se intampla o tragedie..se lovesc de amintiri fara trecut si fara viitor..

       Noaptea e prea tacuta..inca doarme,se simte tacerea ei prin cantecul puternic al valurilor...

       Oare te striga?..te cauta?..unde e ceea ce o face fericita?

       Luna surade,doar ca nu poate face ca fantezia marii, a pustiului sa se trezeasca..sa surada..sa te gaseasca..Dar e o stea si probabil ca marea a facut din ea o stea norocoasa..ocroteste pustiul,tacerea..tot ce inseamna dorinta nebuna a valurilor..DORINTA DE TINE!

Povestea florilor..

      
         Florile se nasc pentru a fi frumoase. Pentru a straluci. Pentru a fi admirate si apreciate…Ele au nevoie de dragoste. De ingrijire atenta pentru a atinge stralucirea maxima. Aici intervine mana gradinarului. Acel gradinar, poate fi un artist cu suflet deschis si sincer, sau poate fi un gradinar profitor. Unul pe care nu-l intereseaza sufletul florilor sale, nu-l intereseaza soarta lor si stralucirea lor decat in masura in care asta ii va aduce avantaje…La o anumita varsta frageda naivitatea florilor poate fi speculata daca ajung pe mana unor astfel de gradinari…Ei aleg intre ei si impart nedrept florile. Ei vor da o falsa stralucire prin puterea de a decide cine merita si cine nu. Alegere departe de cea reala. Alegere fara de care, poate oricum, prin natura lor, florile ar fi primit recunostinta, apreciere si dragoste….
         Asta se poate intampla tuturor florilor..Depinde de varsta.Depinde de suflet. Depinde de ambitii. Dar cel mai mult depinde de abilitatea inumana a gradinarului de a specula materialul pe care-l are la dispozitie.            

        Florile, ajung la maturitate…Poate au norocul sa gaseasca alt gradinar. Poate unul sincer. Poate….

        Cu toate astea, avem dreptul la viitor. La unul mai curat, la unul mai sincer. Avem dreptul incontestabil de a astepta un gradinar potrivit…

        Eu am acest drept. Am chiar dreptul de a ma rafui cu vechii gradinari. Cu impostura. Cu trecutul, cu bucuriile si cu lacrimile mele. Nu am s-o fac. Nedreptatea nu se va mai transforma in dreptate niciodata.         

        Lucrurile par mereu altfel decat sunt. Cei care le cunosc indeaproape stiu adevarul. Asta mi-e de-ajuns.   

        Asta imi da putere sa iert. Va iert gradinarilor profitori si priceputi, va iert…Pentru mine sunteti trecut.    

        Unul pe care l-am sters demult…undeva, in negura vremurilor in care, in loc sa-mi creasca alte si alte petale de suflet curat, mi-au fost manjite cu false iluzii si cele care stateau sa creasca….

        Eu am in fata altceva. Realitatea nedreapta a trecerii voastre crude prin lumea mea, la varsta frumoasa a basmelor, nu vreau sa arunce nici o umbra asupra a ceea ce sunt eu.. Voi veti ramane cu lumea voastra. Eu cu sufletul meu. Cu visele mele. Cu petalele mele de suflet neatinse de marsavia gradinarilor profitori…

AS VREA SA FIU..

      As vrea sa fiu o palma a unei furnici..

      Sa stiu cand cazi,sau cand te ridici.

      As vrea sa fiu mierea din stupul indulcit..

      Ca dulceata din nufar sa fie al meu iubit.

    
      As vrea sa fiu o pana cazuta in desert

      Sa simt cum adierea calda mi se opreste-n piept..

      As vrea sa fiu floarea din ghiveciul invechit

      Sa stiu cum pamantul e udat cand e incalzit..

      As vrea sa fiu granita din minciuna in adevar..

      Sa pot intelege ca totul e muritor.

      As vrea sa fiu speranta din noaptea intunecoasa..

      Sa stiu ca si la greu viata e frumoasa!